Powered By Blogger

Friday, February 24, 2012

Intimitate....doar atat cer....


                        Intimitate! Doar de asta am nevoie acum...fiinţa mea are nevoie,uneori,de singurătate...
  Ura ce o port în suflet acum se datorează faptului că niciunul din cei de lângă mine nu m-au lăsat în pace atunci când le-am cerut asta...valul de invidie mă terorizează tot timpul...
Nu vrea nici el să mă lase să îmi limpezesc ideile,gândurile nici atât...mintea mea o ia razna...
Cuvintele mele sunt menite doar pentru a răni pe cei din jurul meu...nu îmi lasă timp de gândire...fobia mea de a fi respinsă îmi dă prilejul de a vedea cum sunt ei cu adevărat...
Nici nu ştiu care este menirea mea în această viaţă,de acum...ceilalţi şi-au dat seama...
Peste tot în jurul meu sunt bariere foarte înalte...nu pot vedea nimic...sunt total pierdută in această lume imaginară făcută cu propria-mi mână...Trebuie să trec de multe încercări care,mă vor propulsa înaintea tuturor (aşa cred)...
    Mă voi ridica din cenuşă precum pasărea Pheonix...
    Gândurile mele se vor limpezi în timp...acum am nevoie de odihnă...trebuie să îmi menţin vioiciunea sufletului...amuzant,nu?...asta este părerea ta...
     Culoarul ales,sper,să fie cel bun...
      Acum si aici nu am vechime...

Iubirea Suprema


           Cuvintele ne leagă tot mai mult...sufletele noastre sunt prinse în capcana iubirii eterne...Coapsele noastre se ating din ce în ce mai mult...lupta noastră cu lumea deabia a început...Ziduri mari se formează între noi si restul...ne simţim atât de bine când suntem împreună...
    Toţi sunt nişte sclavi ai iubirii...sunt „sclavii” noştri...defapt ai iubirii dinăuntrul lor...
                Nopţile nedormite nu mai contează acum...imaginea din capul meu este nepreţuită... suntem 2...doar asta contează...formăm cuplul suprem...acel „androgin” despre care se vorbeşte în cartea „Adam şi Eva”...

Tuesday, January 10, 2012

Nu-mi publica viata pe un blog...

  Nume:Somerhalder
  Prenume:Ian
  Data nasterii:8 Decembrie
       Stop!...ce dracu'tot fac eu aici,nu vreau sa fac acest lucru,nu vreau sa dezvalui viata personala si lucrurile intime ale lui Ian.
           Cine este Ian?
      Doar am sa "va fac cunostinta",dar nu am sa dezvalui nici un detaliu intim din viata lui.
Este un barbat,de 1.83 centimetri inaltime,cu  un corp bine conturat,e un brunet,care face inima sa-ti sara-n sus cand il vezi,cu ochii lui albastri superbi.
    Este intr-o relatie bazata,in primul si ultimul rand pe iubire,respect si incredere,cu faimoasa actrita si colega lui de pe platourile de filmare,Nina Dobrev,doar atat va pot spune...chiar daca stiu mai multe,nu vreau sa le fac publice...totusi e si el un om normal,cu o viata normala si ma gandesc ca e satul pana peste cap de enervantii paparazzi.
               El este Ian Somerhalder.
P.S.:Are ochii albastrii,indiferent cum se vad in unele poza,clar?
and now,together<3:

Sunday, December 18, 2011

Innocent Kid.


        Timp de o saptamana am mers intr-un magazin de jucarii doar pentru a-i lua verisorului meu masinuta Bentley ce ii lipsea din colectia pa care o are de la 5 ani…
Nici acum nu pot uita ziua aceea…Stateam linistita la coada si ma gandeam la culoare masinutei…apoi mi-am adus aminte ca el are colectia de masini negre si albastre…
Baietelul din spatele meu,ce venise cu o femeie, probabil mama lui, ma trage usor de maneca.
Speriata, intorc repede capul, cand acel pusti imi pune repede,fara sa inteleg ceva, o intrebare.
Ma intorc,fara a spune ceva,dar ma uit pe furis la el…
Trec cateva minute si imi pune aceeasi intrebare,dar putin mai rar, ca eu sa inteleg ce vrea...“Te ete gandilea?“
Primul lucru care mi-a venit in minte sa-l intreb era: De unde stie el de gandire?
Dar l-am pus sa isi imagineze ceva …cum ar fi fost daca el ar fi vazut o masinuta care ii placea, dar nu ar fi spus nimic parintilor lui…Mama lui nu i-ar fi cumparat acea jucarie deoarece nu stia de ea.
Tu te vei gandi in continuare la masinuta,dar vei regreta faptul ca nu ai zis nimic...
Parerea mea este ca ar fi bine sa ii spui tatalui sau mamei tale.Daca unul dintre ei stie,exista posibilitatea ca parintii tai sa iti cumpere mult dorita jucarie...



Spunele mereu ce gandesti,printisorule!



Friday, September 9, 2011

Wandering diamond...

Damon, singurul vampir care putea rezista razelor soarelui ,fusese poreclit de catre colegii lui rautaciosi “Daemond” din cauza stralucirii bizare cauzate de lumina.Dar pe atunci erau putini vampiri era chiar inceputul erei vampirilor…iar Damon era singurul in stare sa nu tanjeasca dupa sangele muritorilor…ceilalalti erau atat de afundati in lumea lor,incat nu mai conta ce fel de fiinte distrugeau…
In acelasi timp cu vampirii aparusera si vrajitorii,tot putini la numar,dar erau in stare sa faca orice fel de vraji…pe atunci nu exista magie alba sau neagra…era Magie…si totusi un singur copil,cam de varsta lui Damon,putea sa foloseasca magia in adevaratul  sens al cuvantului,chiar devenind un vrajitor care ii intrecea in putere pe ceilalti…
Vampirii si Vrajitorii se urau de moarte insa asta nu l-a oprit pe micul magician,Eli(Elijah),sa il intalneasca pe Damon,tanarul si puternicul vampir.

 Primul lucru pe care au vrut sa il faca era sa lupte,dar nici unul nu a vrut sa isi foloseasca puterea pentru a distruge. Asa au devenit amici,pe urma cei mai buni prieteni. Au jurat ca nici unul nu avea sa spuna altcuiva pentru a nu crea un razboi cumplit in care oameni ar fi avut de suferit.

Trecusera cativa ani…inca nu stia nimeni nimic…dar intr-o zi,un vampir care doar de cateva luni intrase in grup,ne avand incredere in aceste spirite aducatoare de moarte, il urmarise pe Damon pana in apropierea locului unde acesta se intalnea de obicei cu bunul sau prieten,Eli.
Simtind ca cineva il urmareste,Damon dispare in intuneric, asteptand pentru a putea ataca…dar si el fusese surprins cand Caleb,noul vampir din clan,isi facuse aparitia… Damon iese din ascunzatoare si incearca sa il faca pe Caleb sa inteleaga ca el nu ii vrea raul si daca pastreaza un secret i-o va arata pe vechea lui prietena pe care baiatul o credea disparuta sau chiar moarta…
 Caleb refuza si se duse inapoi in zona sigura, in care numai ei,vampirii, puteau intra…
  Odata cu trecerea timpului Caleb se gandea daca Damon oare nu il mintea in legatura cu iubita lui…timp in care Daemond a aflat ca in oras se mutase o familie noua…ceea ce pentru ceilalti vampiri insemna “hrana proaspata”…
Dar el stia ca familia nou venita in oras,nu era o familie…era doar Izabella si fratele ei Jeremiah.
  Increderea fetei in singurul vampir pe care il cunostea se datora faptului ca acesta ii salvase pe amandoi, pe ea si fratele ei…cand erau atacati de niste forte malefice cunoscute pe atunci ca si “Iluminati”.
   Acest grup era format din vampiri-vrajitori…niste monstri care puteau trai vesnic si puteau face vrajile cele mai puternice…dar gandeau asemenea vampirilor…omorau tot ce le statea in cale…chiar si oameni nevinovati.
Damon, in incercarile sale de a o proteja pe Izabella si pe fratele ei Jeremiah,Damon s-a indragostit…si toate creaturile credeau ca de malefica si in acelasi timp frumoasa Jenna…dar nimeni nu stia ca el era mort (evident de dragoste), dupa o simpla muritoare… bineinteles, aceasta fiind Izabella.
Damon umbla cu Jenna numai pentru a nu atrage atentia acelor monstrii (pentru ca altfel nu puteau fi numiti), dar Morris ( un nou vampir-vrajitor), l-a urmarit intr-o seara pe Damon si asa Jenna a aflat ca de fapt nu ea era marea dragoste a lui “Daemond”, cum toti il porecleau…a aflat ca marea lui iubire era acea muritoare nesemnificativa, cum o numea ea…
   Jenna a inceput sa o urmareasca pe Izabella deorece vroia sa o raneasca..defapt sa o faca sa dispara pentru a-l avea pe Damon numai pentru ea.
  In timp ce isi urmarea “prada”, Jenna observa ceva ciudat la o persoana care tocmai trecuse pe langa ea…Barbatul avea privirea ciudata, ochii adanciti in orbite si nici nu se sfiia sa isi arate nemultumirile…
Jenna se opri brusc,nestiind ce sa mai faca, sa urmareasca 
in continuare sau sa se ascunda…
   Dar totusi, instinctul isi spuse cuvantul...”Viata mea este mai importanta decat cea a unei muritoare” isi spuse ea in gand si se duse in zona sigura…
  In urmatoarea zi ,un vampir din alt grup a fost gasit decapitat cu o foaie in mana pe care era scris : “Acesta a fost primul ”…

Friday, February 25, 2011

Tot incerc sa iti rup aripile…dar nu pot…


Intr-o cafenea…in mijlocul verii…ceva obisnuit pentru tinerii din toata lumea…intalnesc pe acel Cineva foarte special pentru mine….
Un sentiment imi zice ca El este o fiinta supranaturala….dar ratiunea imi zice cu totul altceva…nu stiu ce sa cred…
Oare mi-a fost destinat sa imi intalnesc jumatatea acolo?...Inca ma gandesc la asta…dar din acel moment…sentimentele si ratiunea sunt in razboi…un razboi cumplit…care ma face sa sufar…de fiecare data cand ma gandesc la El…

In fine…ce a urmat pentru mine a fost pura fictiune…deoarece nici acum nu pot sa cred ca l-am cunoscut….

Numele lui era Jack….un baiat atat de perfect…ochi albastri, parul negru, buzele carnoase…care parca cereau sa fie muscate de cineva special…
A trecut o noapte..in care m-am gandit non-stop numai la El…mi-a invadat intrega inima,minte,acel tot din interiorul meu…vreau sa ma intalnesc cat mai curand cu el….Stai!!....telefonul suna disperat…da parca si el ar vrea sa raspund acelei persoane care ma suna…
Raspund speriata…ii aud vocea de parca ar fi langa mine…Vrea sa ne intalnim maine…dar nu stiu daca trebuie sa accept…sau sa refuz…deoarece asta ar fi prima intalnire…ma gandesc intr-una ce voi face daca ramanem doar noi doi…


Aceea zi…un fior imi cuprinde tot corpul…cand m-a sarutat pentru prima data, era atat de rece…parca era cuprins de un fior de gheata….sentimentele mele pentru Jack cresc de fiecare data cand ma gandesc la El…totusi am devenit oficial un cuplu…dar dupa sentimente…mi se pare ca am devenit aceea fiinta supranaturala “Androginul”…

Intalniri…dupa intalniri…sarutari dupa sarutari… sentimentele noastre au ajuns la limita imposibilului….
…Totul era rupt dintr-un  nor, un nor alb, pufos, umplut cu vise…cu imbratisari, cu sarutarile acelea ciudate, muscate…
Iubeam 12 noaptea, desi 13 era numarul Nostru magic:
 -in cafeneaua in care Ne-am cunoscut erau 13 oameni.
-era ora 13:00
-iar data calendaristica….era exact in ziua de 13 iulie
……Insa nu am sa uit niciodata acea noapte neagra, plina de ura…
        Nu stiti despre ce este vorba?
   Vreti sa aflati?
              Taceti si ascultati-ma!
  M-a sunat Jack….Ne-am intalnit la locul Nostru…parea parca un capat  de lume….luminat doar de razele lunii de pe cer
     ….Doar Noi aveam  viata acolo…
          Doar Noi existam,
          Doar Noi ne iubeam.
Si nu stiu cum…,dar dintr-o data a aparut Ea….

Acea cunoscuta a Lui, pe care Eu NU o mai vazusem niciodata …..pana in acea noapte de cosmar….adica azi….pana in aceasta noapte infricosatoare…
…Arata exact ca o pri-madona….Stiti voi….acel gen de fecioara…acel gen de fata, imbracata vulgar…care,pentru prima data cand o vezi, ti-ai dori sa fie cea mai buna prietena a ta, dar dupa ce ajungi sa o cunosti, iti vine sa o omori cu propriile tale maini…Era Jenny…..Acesta era numele Ei.
        Sa va descriu cum era “fecioara” noastra…
  Avea in jur de 1.50 inaltime, parul negru, buzele rosii, fata acoperita de pudra chinezeasca….imbracata ”in alb, desigur”
    Serios! Ma faceti sa rad…

Bineinteles ca era imbracata in negru, un corset negru cu mici linii in colturi…cu niste jartiere rosii, care pareau sa tremure la atingerea cu mana…..ciorapii Ei, cu modele…iar deasupra o rochie sangerie…papucii fiind niste simple chestii…
   De cum am vazut-o, am stiut ca am sa o urasc…Chiar o uram…
In timp ce Eu ma luptam cu Jenny ”fecioara”…Jack era absorbit de frumusetea Ei…Acum eu eram doar papusica lor din carpa, in care mai infingeau cate un ac cand isi aminteau ca exist…..si inca cateva ace pentru a simti durerea in abundenta.
In acea zi Mi-am jurat ca Jack va plati pt.asta…

M-am dus la Miles, cel mai bun prieten al Lui…I-am povestit ce Mi-a facut si Miles mi-a marturisit ca Eu nu stiu foarte multe lucruri despre Jack…
     Cum ar fi?
Unul dintre acele lucruri era ca Jack era un inger…
Si Eu de ce nu am stiut? Adevarul a durut…dar daca Eu stiam de la inceput el trebuie sa moara….

I-am multumit lui Miles pentru ca Mi-a spus, apoi am plecat…..

Bineinteles, Ei doi erau fericiti (Jack+Jenny ”fecioara”)
Eu sufeream, dar a venit si acea zi….Apare Jack la mine in camera….
 Jack:…Buna,iubito. Ce mai faci? Habar nu ai ce dor mi-a fost de tine…..
 Eu:….Dute dracu’ la fecioara ta! Ce acuma a plecat iubita ta demonica?...Lasa-ma in pace!...
 Jack:…credeam ca ma iubesti?
  Eu:…Te-am iubit, dar cand am vazut ca M-ai lasat pentru acel Demon, pe care l-ai iubit si ti-a fost frica sa-mi marturisesti…

De ce a trebuit sa apara trecutul Tau in prezentul Nostru? Si din ce motiv s-a intamplat acest lucru ?Din vina cui?Din vina Ta bineinteles.deci acum NU mai faci parte din mine…..

Apoi peste doua zile a inceput febra aceea: cadouri peste cadouri, flori…..cutii scumpe de ciocolata, ursuleti de plus si bineinteles ce-mi doream cel mai mult o veioza in forma de Lama……lama ca un obiect periculos …Nu ca animal….
    Dupa 3 luni, I-am spus adevarul, Ne-am impacat si am trait linistiti Amandoi…..fara “Pri-madona” Jenny…….



                                       The end! 




Monday, February 14, 2011

Prieteni. Multumiri. Zambete.

Prietenii mei nu sunt multi, dar sunt nenumarati. -Nichita Stanescu
 Despre prietenie ar trebui sa se vorbeasca mai putin. Poate sa se scrie mai putin si sa se faca mai multe. Am senzatia ca vorbind prea mult despre anumite subiecte le luam din valoare. La fel cum ”te iubesc” nu se spune în fiecare zi. La fel cum povestile frumoase le pastram în sufletul nostru si le împartasim doar cu cei dragi pentru a nu strica vraja...


Astfel, sa vorbim despre prietenie pentru a multumi. Pentru a aduce un zambet acelora ce ne fac uneori ziua mai buna cu un mesaj, o strangere de mana sau prezenta lor în viata noastra. Sunt alaturi de noi chiar si de la departare. Au o frumusete interioara aparte, gata sa ne învete drumul spre... noi. Cu iubire si cu blandete ne invata sa zburam, chiar si atunci cand aripile noastre par sa fi uitat ce înaltimi pot atinge.


Avem perioade cu mai multe zambete si altele cu mai multe lacrimi. Totusi, ambele variante se pot îmbunatati înzecit prin prezenta unor persoane deosebite. Acei ingeri care au grija de noi si care ne iubesc neconditionat, acei ce ne dau speranta, ne imbratiseaza si ne spun ca ”o sa fie bine”.


Lor... trebuie sa le multumim. Fara prea multe cuvinte si cu mai multe gesturi, sa le daruim zambete, voie buna si sa fim acolo, atunci cand ei vor avea nevoie de noi.


Pentru ca... indiferent de situatie, mereu e timp de un ceai si o poveste alaturi de un prieten drag.

Tu pe cine ai facut sa zambeasca azi?





Friday, February 4, 2011

Nu am cu cine....


In acea vara,fiind la tara, stateam singura,plictisita de moarte,sub prispa casei bunicilor mei, privind la stropii mari de ploaie cum inundau pamantul.
Dupa ceva timp,spre fericirea mea, s-a oprit ploaia.
Iesind sa ma plimb,pe acele carari strabatute doar de carutele cu fan uscat, nefiind atenta m-am lovit de un baiat, un emo dragut,cu un par negru asa de frumos, ochii mari si albastri ca cerul dimineata, de parca acum ieseau din orbite.
Inalt, slab, iar pielea lui era atat de alba de parca soarele nici nu indraznea sa il arda.
A doua zi s-a intamplat la fel. Deja am cateva intrebari pregatite pe care sa i le pun, dar cine stie cand am voi mai intalni cu el.
Sper sa fie cat mai repede.Si totusi cand il privesc am acel sentiment ciudat..”Deja-Vu”..dar nu stiu de unde…oare l-am mai intalnit?..poate da, dar cum il cheama atunci?...Aceste intrebari ma chinuie, ma turmenteaza, ma face sa ma simt un nimic pe langa “El”, care dupa mine este atat de perfect.
Urmatoarea zi, m-am intalnit cu Adina ,o veche prietena, pe care nu am vazut-o de mai mult de un an cred…
In timp ce povesteam ajungem in locul unde ma tot intalneam cu “acel cineva”….care in cele din urma apare, dar acum ceva s-a schimbat.El s-a oprit din drum stand de vorba cu noi, iar atunci am aflat si eu mai multe despre el. . Acel baiat se numeste Edward, are 17 ani, ii place sa cante la chitara,dar acum vrea sa descifreze misterele pianului,ii place sa joace fotbal, dar am mai aflat ceva esential, ca si el este in vizita la bunici,dar si din acelasi loc de unde sunt eu…dintr-un orasel numit Hunedoara.
Dupa aceea, am inceput sa ne plimbam doar noi doi, prin acel satuc uitat de lume.In timp ce ne plimbam am realizat ca avem foarte multe lucruri in comun.
Asa am inceput sa ne cunoastem mai bine, poate mi-a devenit cel mai bun prieten dintre baieti.
Vorbind, l-am intrebat la ce liceu este…si am aflat ca este la acelasi liceu la care eu vreau sa merg.
A trecut vacanta, a inceput scoala, fara sa mai stiu ceva de el.
Peste trei zile ma intalnesc cu el la scoala,el fiind cu unii dintre colegii lui, iar eu singura…am vrut sa merg la el si sa-l intreb”de ce nu a mai dat nici un semn de viata”…dar mi-a fost frica si in acelasi timp,rusine sa nu il pun intr-o lumina proasta in fata prietenilor lui, deoarece el era in clasa a XI a, iar eu o boboaca…care poate nici nu stie ce vrea de la viata… sau care este diferenta dintre un amic si cel mai bun prieten…
Asa ca iata-ma azi scriind o adevarata poveste despre un baiat care spre final imi este cel mai bun prieten,dar care nu vrea sa imi raneasca sentimentele spunandu-le altora ca eu sunt acea fata misterioasa din viata lui…deoarece el stie ca acestia ma vor face sa regret ziua cand l-am cunoscut…Dar poate de anul viitor,am sa-mi iau inima in dinti si am sa incerc macar sa il salut.Stiu ca prietenii Lui o sa ma necajeasca,poate sa vars mii de lacrimi amare,si totusi macar nu o sa am pe constiinta un lucru pe as fi vrut sa-l fac,dar am ezitat de teama de a nu fi criticata……


The end!!!